După o perioadă de 22 de ani în care mănăstirea Valeni s-a aflat în diferite lucrări de restaurare şi înnoire, astăzi la sărbătoarea hramului biserica construită în anul 1955, a fost resfinţită de către Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. După oficierea slujbei de resfinţire a bisericii, credincioşii au participat la Sfânta Liturghie săvârşită în curtea mănăstiri. În cuvântul de învăţătură, ierarhii prezenţi la acest eveniment deosebit au amintit de importanţa sărbătorii Sfintei Treimi şi de eforturile depuse în cei 22 de ani de întreaga obşte monahală.
Credincioşii veniţi astăzi la mănăstirea Văleni au ascultat istoria acestor locuri străvechi fiind evidenţiată în mod deosebit perioada 1990 – 2012, când, sub purtarea de grijă a Înaltpreasfinţitului Părinte Calinic şi prin implicarea directă a personalului monahal, au fost executate importante lucrări de restaurare şi înnoire.
Sărbătoarea mănăstirii Văleni a început din seara praznicului Pogorârii Duhului Sfânt, când peste trei mii de credincioşi au participat la procesiunea cu moaştele Sfintei Muceniţe Filoteia, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Într-o ordine desăvârşită, moaştele Sfântuliţei de la Argeş au fost purtate cale de 2 km, din centrul satului Văleni până la sfântul aşezământ monahal. La orele 20.00 au fost aşezate în biserica mănăstirii spre închinare pelerinilor veniţi la acest eveniment deosebit. În acest timp, în exteriorul bisericii, pe o scenă special amenajată, a fost oficiată slujba Vecerniei şi Acatistul Sfintei Muceniţe Filoteia.
Astăzi peste 10000 de pelerini au ajuns la mănăstirea Văleni, veniţi din împrejurimi şi din ţară. Aceştia au fost martori la momentul în care monahia Eliodora Papuc, stareţa mănăstirii Văleni, a primit din partea Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului titlul de stavroforă.
Scurt istoric
Manastirea Valeni, cu obste de maici, este situata la circa 20 km N-V de Curtea de Arges si la trei km de satul Valeni. Prima biserica a asezamantului a fost construita din lemn, in 1692 de monahul Zosima Gradisteanu Zaharia de la manastirea Stanisoara dar a fost jefuita si stricata in timpul razboiului ruso-turc din 1788-1793.
Cea de-a doua biserica, zidita pe locul celei dintai in 1884, s-a daramat dupa cutremurul din 1940.
O a treia biserica a fost ridicata intre 1948-1955, prin grija episcopului Iosif Gafton al Ramnicului, avand hramul "Sfanta Treime" si este construita din zid, in forma de cruce. Are un pridvor inchis, sustinut de opt coloane ornamentate si cu plafonul pictat. Pictura a fost executata de Andrei Raileanu. In biserica se afla o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni. Manastirea are si o biserica mica (bolnita), zidita in 1887 de schimonahul Iosif, avand hramul "Invierea lui Lazar". Manastirea are o curte mare inconjurata de padure.
In incinta se află casa unde au locuit părinţii lui George Topîrceanu şi unde acesta a stat în prima parte a vieţii, fiind înscris la Şcoala din Şuici pentru învăţământul primar. George Topîrceanu s-a născut la 20 martie 1886, în Azilul „Elena Doamna” din Bucureşti, unde mama lui, Paraschiva, lucra ca ţesătoare de covoare. Această îndeletnicire a adus-o la Mănăstirea Văleni unde măicuţele de aici aveau ateliere de ţesătorie. Tatăl său, Ion Topîrceanu era cojocar de meserie. George a urmat trei clase primare la Şuici (satul Văleni făcând parte atunci din această comună). Mama sa lucra la Mănăstirea Văleni ca ţesătoare de covoare.
După cum îi spune şi numele: Pantocrator – A-tot-ţiitorul, Aşezământul se vrea a fi un loc ospitalier pentru tineri, în care fiecare să-şi găsească un loc al său, unde mulţi tineri îşi vor găsi refugiul în căutarea lor de sens şi speranţă.
Sigla Asezamantului: Pelicanul este un simbol al Mântuitorului folosit destul de timpuriu, atât în Răsărit cât şi în Apus şi semnifică atotputernicia jertfei lui Hristos. În creştinism Dumnezeu e răstignit; drumul către înviere trece prin cruce. Pelicanul care îşi străpunge pieptul pentru ca din sângele său să-şi hrănească fiii şi să le dea viaţă, Îl simbolizează pe Hristos, care pe toate le ţine şi le mântuieşte prin jertfa Sa. Pe lângă simbolul patimii Mântuitorului, care are conotaţie euharistică (Sângele Lui a curs pentru viaţa lumii), pelicanul simbolizează de asemenea şi sfâşierea fără durere a Învăţătorului care transmite ucenicilor destoinici cunoştinţe atât de aprofundate încât fac parte din fiinţa Sa. De aceea cuvântul Său este unul care mântuieşte, căci este „rupt” chiar din fiinţa Sa şi astfel are putere multă.
Ocrotitori şi îndrumători pe cale ai Aşezământului sunt Sfântul Ioan Teologul, Ucenicul cel iubit şi Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena, iar sărbătoarea care exprimă cel mai bine atotputernicia lui Hristos – Pantocrator este Schimbarea la Faţă.
Sigla Asezamantului: Pelicanul este un simbol al Mântuitorului folosit destul de timpuriu, atât în Răsărit cât şi în Apus şi semnifică atotputernicia jertfei lui Hristos. În creştinism Dumnezeu e răstignit; drumul către înviere trece prin cruce. Pelicanul care îşi străpunge pieptul pentru ca din sângele său să-şi hrănească fiii şi să le dea viaţă, Îl simbolizează pe Hristos, care pe toate le ţine şi le mântuieşte prin jertfa Sa. Pe lângă simbolul patimii Mântuitorului, care are conotaţie euharistică (Sângele Lui a curs pentru viaţa lumii), pelicanul simbolizează de asemenea şi sfâşierea fără durere a Învăţătorului care transmite ucenicilor destoinici cunoştinţe atât de aprofundate încât fac parte din fiinţa Sa. De aceea cuvântul Său este unul care mântuieşte, căci este „rupt” chiar din fiinţa Sa şi astfel are putere multă.
Ocrotitori şi îndrumători pe cale ai Aşezământului sunt Sfântul Ioan Teologul, Ucenicul cel iubit şi Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena, iar sărbătoarea care exprimă cel mai bine atotputernicia lui Hristos – Pantocrator este Schimbarea la Faţă.
Se afișează postările cu eticheta sfintire manastire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sfintire manastire. Afișați toate postările
luni, 4 iunie 2012
duminică, 6 mai 2012
Sfintirea Manastirii Tiganesti Teleorman
Astazi, Manastirea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe din comuna Tiganesti, Teleorman, a fost sfintita de un sobor de ierarhi din care au facut parte: IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, IPS Nifon, Arhiepiscopul Targovistei si PS Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului, inconjurati de preoti, diaconi si cateva mii de credinciosi. Inceputa in anul 2004, Manastirea Tiganesti, este singura manastire finalizata din Teleorman. Saptamana trecuta manastirea si-a sarbatorit ocrotitorul, pe Sf. Mc. Gheorghe, purtatorul de biruinta, bucuria hramului fiind dublata de aducerea in procesiune a moastelor Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul de la Manastirea Bistrita, Valcea.
PF Daniel, Patriarhul BOR, a trimis o Scrisoare catre clerul si credinciosii Bisericii din Alexandria in care vorbeste despre ritualul sfintirii bisericii. Avandu-l ocrotitor pe Sf. Ioan Teologul, mi-au miscat sufletul mai ales aceste cuvinte: "Iubirea lui Hristos mai tare decât ura vrăjmaşilor credinţei şi decât teama de moarte este iubirea smerită, milostivă şi atotputernică a lui Dumnezeu. Această iubire este împărtăşită prin Sfântul Duh martirilor, pentru a se arăta în ei puterea Crucii şi a Învierii lui Hristos. Legătura spirituală dintre jertfa lui Hristos pe Cruce, jertfa Sa euharistică din Sfântul Altar şi jertfa sau dăruirea de sine a sfinţilor mărturisitori şi martiri, exprimată simbolic în ritualul sfinţirii bisericii ortodoxe, este scoasă în evidenţă de Sfântul Ioan Evanghelistul şi Teologul în cartea Apocalipsei: „Am văzut sub altar (jertfelnic) sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o (...) Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului. Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, şi Îi slujesc ziua şi noaptea în templul Lui, şi Cel ce şade pe tron îi va adăposti în cortul Său” (Apocalipsa 6, 9 şi 7, 14-15).
Au fost momente cu adevarat inaltatoare!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)













